Avem 78 vizitatori și nici un membru online

Miercuri 15 August 2018

utamaro_toyokuni_hokusai_hiroshige__490Voi incerca o exprimare care sa ma duca mai aproape de ceea ce simt , de ceea ce cred dar si de ceea reprezinta cu adevarat aceasta Relatie : Ucenic-Maestru....in intelesul meu.
In traditia noastra crestin-ortodoxa ucenicul isi alege maestrul , iar maestrul accepta ucenicul. Alegerea o data facuta de catre ucenic, maestrul il supune unor teste preliminare. De pilda ii spune : stai la poarta mea si bate cu un bat piatra aceea. Pana cand ?...intreaba ucenicul...la care maestrul ii intoarce spatele ... nu exista Timp... Maestrul ii testeaza trainicia Hotararii de a se dedica Căii....care –l va duce la Eliberare. Altfel nu are ce face cu el ca Ucenic. Nu poate sa aiba statutul privilegiat de Ucenic.
Si aici apare o nuanta...nu-i testesteaza slugarnicia fata de El – Maestrul. Ci, cat este de hotarat Ucenicul sa mearga pe Calea Eliberarii.
De ce vine Ucenicul la Maestru ? Pentru ca-l considera un Eliberat...un Realizat...pentru ca vrea si el sa devina Om Liber.
Acceptarea Ucenicului, dupa testul preliminar, este acceptarea Maestrului de a se dedica Eliberarii Ucenicului.
Iar Calea –i tare taioasa si specifica fiecarui Ucenic. Grea sarcina si-a luat Maestrul ! Dar ne-acceptand-o s-ar fi inchis intr-un egoism : Eu sunt Liber si sunt Sclavul Libertatii mele , am dobandit-o si ma inchid in ea. Tocmai acesta dorinta de a pastra Libertatea duce la piederea ei.
Singura Cale este sa accepte un Ucenic sau mai multi...dupa Putere. Pre-testul la care a fost Ucenicul este , intr –o oarecare masura, asigurarea ca nu se vor pierde amandoi.
Si incepe Drumul !
Este momentul cand se vede daca va fi un drum lung sau unul mai scurt...dupa abandonarea voii Ucenicului in mainile Maestrului. Daca abandonarea voii este totala , mai aproape de Eliberare este Ucenicul. Daca Ucenicul inca mai are propria sa voie, sau o parte din ea, la pasii indicati de maestru, atunci va fi mult mai greu. Greu pentru amandoi, dar nicidecum sarcina , drumul si efortul nu se abandoneaza, oricate caderi sunt.
Nici unul nu-l invinuieste pe celalalt , ci fiecare se invinuiese pe sine. Daca Maestrul il invinuieste pe Ucenic este un fals Maestru si se afla in mandrie si inselare chiar el. Daca Ucenicul il invinuieste pe Maestru , atunci a fost deschisa alta cale decat cea care duce la Eliberare.
Vai si amar de amandoi!
De aici apar toate relele, de la mandrie si la voia proprie. Si unul si celalalt se smintesc : falsul maestru ii reproseaza tot efortul, toate sentimentele, toata energia, toata ingaduinta, toata straduinta depusa cu el, ucenicul. Ucenicul ii reproseaza ca este chinuit inutil, ca i suporta toate toanele care nu folosesc la nimic, ca este exploatat, ca nu cunoaste Drumul, ca este un tiran, ca l-a jignit, ca l-a batjocorit de fata cu altii...
Chiar daca trece o altfel de furtuna si cei doi raman impreuna, totul este diferit. Maestrul nu se simte Maestru fara Puterea care o exercita asupra Ucenicului. Ucenicul nu-si poate depasi conditia si ramane un supus cartitor fiind dependent de ceea ce nu i place : tirania si puterea care maestrul si-o ia chiar din relatia lor.
Ceea ce la inceput parea un efort comun pentru propasirea interioara a amandurora, s-a tranformat intr-o relatie de putere pervertita in ambele sensuri.
Traiesc amandoi, dar se urasc, traiesc amandoi dar se vaneaza, traiesc amandoi si se banuiesc, traiesc amandoi dar depind unul de altul intr-un mod scabros.
Cu cat sunt mai inteligenti cu atat sunt mai mandri, cu cat sunt mai mandri cu atat sunt mai vigilenti unul fata de celalalt, o vigilenta exterioara total opusa celei care trebuiau s-o practice : cea interioara.
Si iata-i pe amandoi mergand in alt sens decat cel dorit.
Insa spre Lumea care-i priveste ei adopta fatarnicia, falsitatea,constienti fiind ca daca s-ar sti ce fel de Casa au facut nu le-ar fi bine. Adica relatia lor ar fi distrusa. Acesta ar fi adevaratul Bine. Dar amandoi se unesc si isi apara falsitatea , devenind maestrii si actori ai acestei stari : falsitatea bazata pe un exterior aparent si declarativ.
Isi consuma vietile, energiile... in numele Dez-robirii si Inaltarii. Se chinuiesc reciproc, cheltuindu-si vietile, fiind dependenti unul de celalalt, cand de fapt scopul era Eliberarea Ucenicului si Propasirea Maestrului.
Relatia lor ar fi urmat Calea Vietii : Samanta pusa in Pamant se sacrifica , stie ca va disparea, dar Alta Viata apare o data cu mijirea plantei care va face Flori si Fructe.
Samanta-Pom , Maestru – Ucenic...

Aurelian Nicolae

Publicitate