Avem 102 vizitatori și nici un membru online

Marți 16 Octombrie 2018

Sensei, ştiu că aţi început să practicaţi artele marţiale încă de la 15 ani, de pe vremea când acestea erau interzise în România. Aţi studiat jiu-jitsu si nunchaku alături de Sensei Kamiloo şi Sensei Constantinescu, până în anul 1977. Apoi aţi trecut la Sankukai Karate studiind cu Sensei Kawada timp de un an, după care v-aţi antrenat în jiu-jitsu şi karate cu Sensei Lăzăroiu până în 1981.

Alexandru Dumitru – Adevărat, însă prin anii 79-80, Florin Pătraşcu, a introdus în ţară o carte a lui Nagamine din Okinawa. Prietenia dintre noi a făcut ca eu să adopt acest stil şi să studiez Matsubayashi Shorin Ryu, alături de Sensei Pătraşcu, până la emigrarea acestuia în Statele Unite. Şi într-adevar atunci se făcea artă, nu se punea accent pe competiţie. De fapt, karate-ul tradiţional a fost vazută ca o artă de supravieţuire până să moară Nagamine. Se consideră Matsubayashi cea mai pură dintre şcolile de Okinawa. Sunt aproximativ 30.000 de practicanţi de Matsubayashi Shorin Ryu.

C.I. Şi pe vremea comunismului, atunci când eraţi consideraţi rebeli şi huligani, aţi pus bazele artelor marţiale, mai exact ale Shorin Ryu.

A.D. În România Shorin Ryu se practică de foarte mult timp, de prin 86, când chiar eu am creat propriul Dojo, dar karate Okinawa şi în special Shorin Ryu a fost dezvoltat pe continentul american, pentru că au stat acolo militari, au învaţat, apoi Sensei Ansei Ueshiro, descendent al vechilor clase nobile okinawaiene şi campion mondial în 1958 şi în 1962, a fost unul din cei mai importanţi studenţi ai lui Shoshin Nagamine. El a dezvoltat stilul Shorin Ryu în S.U.A.
În Europa a apărut pentru prima dată ca şi competiţie, în Franţa. Ei au dezvoltat acest sistem competiţional, însă nu mi se pare un avantaj faptul că iei o medalie, pentru că se pierde din puterea filosofiei şi artei şi se schimbă accentul pe partea atletică. Şi ca să continui cu răspunsul la întrebarea ta, da, am fost membru fondator al Federaţiei Române de Arte Marţiale în 1990.

C.I. Aţi avut întâlniri cu practicanţi din alte ţări competiţii internaţionale, seminarii?

A.D. La nivel naţional am fost 15 ani antrenor de lot. În palmares sunt trecute numai campionatele pe lot. Lotul a fost la Târgovişte. Shorin Ryu s-a născut la Târgovişte în anii 80. Şi avem într-adevăr un palmares de invidiat la nivel naţional şi internaţional. Cât despre întâlniri şi seminarii nu-ţi mai spun!

C.I. Vă întreb tocmai pentru că am cunoştinţă de faptul că aţi colaborat cu mari nume ale artelor marţiale, direct sau indirect cum ar fi Chuck Norris, Bill Wallace şi Joe Lewis.

A.D. În fiecare an ne întâlnim. Bill Wallace trebuia să vină acum în România împreună cu Parker Shelton, dar juca într-un film şi nu a putut. I-am avut invitaţi pe Sensei Ota din Okinawa - 9 Dan, Philipe Koeppel -8 Dan şi David Shane -7 Dan, Sensei Parker Shelton din USA şi Sensei Patrick Beaumont din Irlanda.. Koeppel şi Parker sunt generaţia lui Chuck Norris, care început cu Tae Kuan Do şi a devenit promotorul full contact-ului alături de Ed Parker, Joe Lewis şi generaţia lor. Mulţi dintre ei ne-au vizitat începând cu 2002 în fiecare an. Alţii trecuţi de o vârstă, ne-au părăsit din păcate.

C.I. Sensei, aveţi 6 Dan. Există o ierarhie în artele marţiale: cine acordă aceste grade? La noi în ţară este o comisie?

A.D. Există o asociaţie cu sediul în Statele Unite, USKK International, afiliată la Asociaţia Karate Okinawa. Am fost onorat în 2004 când am fost avansat la 6 Dan. În Matsubayashi Shorin Ryzu eu sunt cel mai vechi practicant şi cel mai mare în grad din România. Aici eu pot acorda cel mai mare grad, conform ierarhiei. După mine urmează George Iacomir 5 Dan din Ploieşti şi Stanciu Nicuşor 4 Dan din Moreni.

C.I. Spuneţi-mi vă rog, dacă sunteţi sprijinit financiar la nivel local şi referitor la continuitatea şcolii de la Târgovişte, dacă aveţi certitudinea că poate fi dusă mai departe?

A.D. Da, pot spune că suntem sprijiniţi de Consiliul Judeţean, în special de către preşedinte. Nu mă cunoaşte. O singură dată l-am văzut, dar de câte ori am nevoie de ceva mă ajută. Anul trecut, când am făcut Cupa Shorin Ryu ne-a ajutat şi primarul Gabriel Boriga, dar Consiliul Judeţean ne-a ajutat de fiecare dată. La europene de trei ori ne-a finanţat, iar anul acesta sper să mergem la Budapesta şi să ne sprijine cu ceva bănuţi pentru că sunt elevi fără posibilităţi şi mai compensăm din cotizaţii şi alte surse. Cât despre soarta karate-ului în general, sunt persoane, avem instructori, dar trebuie să se deprindă cu răbdarea de a preda şi atunci şcoala va fi pe mâini bune!

C.I. Am remarcat indivizi care fac un titlu de glorie din faptul că practică artele marţiale şi foarte mulţi asociază Shorin Ryu cu un sport strict competiţional.

A.D. Este şi un sport, unul competiţional, însă un sport în care trebuie să te caracterizeze modestia. Altfel, cei care bagă mănuşile şi încep să se bată nu îşi fortifică nici mintea, nici trupul. Practică doar până la un anumit moment, după care nu o vor mai face. Shorin Ryu este artă, filozofie şi mod de viaţă. Au început mulţi să studieze şi se întorc la tradiţie… că nu mai poţi să faci balet. E mult de muncă - filosofia karate Okinawa este destul de grea, dar iată că cei de peste 30 de ani, plus cei care au rămas şi care sunt instructori, merg pe karate tradiţional.

C.I. Eu mi-am permis să o mai numesc şi terapie. Totuşi Karate Okinawa captivează prin filozofie şi meditaţie, prin acţiunea fizică asupra punctelor energetice vitale. Aş mai avea o întrebare Sensei: ştim bine că există lovituri mortale în Shorin Ryu – chiar eu am sesizat cum v-aţi oprit cele două degete la un centimetru de adversar – cine poate deprinde aceste atemi şi dacă ei, ele, reprezintă un pericol pentru cei din jur?

A.D. Depinde foarte mult de învăţător. La mine n-au ce căuta ăştia care vor cafteală. Un elev a tras un individ din maşină şi l-a bătut. Am aflat şi i-am spus să nu mai calce pe-aici.
Sunt lovituri paralizante, în Shorin Ryu, sunt lovituri care îţi pot provoca leziuni grave şi după cum spui, lovituri mortale. Un instructor predă elemente avansate doar celor care aprofundează artele marţiale, celor care au dovedit un autocontrol prin atitudinea lor morală. Matsubayashi Shorin Ryu Okinawa este o artă a supravieţuirii dar porneşte de la premiza non-violenţei. De-asta îţi spuneam mai devreme despre cei mai experimentaţi care pun accent pe karate tradiţional. Ce s-ar întâmpla dacă marii maeştri, Chuck Norris, Sensei Ota, Sensei Koeppel şi toţi asemenea lor şi-ar pierde controlul? Am asista la un masacru. Nu. Toţi cei care cunosc loviturile mortale, au învăţat mai întâi să deţină controlul asupra lor.
Să nu uităm că vorbim în special despre artă, despre mod de viaţă, despre calm şi non-violenţă, despre o şcoală foarte puternică care iţi înzestrează corpul atât mental cât şi fizic.
În artele marţiale tradiţionale din Okinawa, frumuseţea constă în păstrarea trupului biologic mereu tânăr, in ciuda vârstei cronologice.

C.I. Ce aţi alege între putere, înţelepciune, altruism şi sănătate?

A. D. Toate. Shorin Ryu Karate Do.


Cristi Iordache
Grup Media SINGUR

Publicitate